Alături de scorţişoară, nucşoara este condimentul care ne duce mereu cu gândul la sărbătorile de iarnă. O întâlnim în foarte multe reţete şi este o vedetă şi printre leacurile pentru sănătate.

Originară din India, nucşoara a fost adusă în Europa de către navigatorul Marco Polo, care ne-a oferit astfel un mare dar. În vremurile sale, condimentul era foarte scump, astăzi fiind accesibil oricui. Numele induce în eroare pe mulţi, care cred că este o nucă. De fapt, este sâmburele unui fruct asemănător cu piersica. Are o aromă dulce-picantă ce aduce uşor cu lămâia şi camforul. Este înrudită cu scorţişoara şi se folosesc împreună în foarte multe preparate. Se combină foarte bine şi cu vanilia, mai ales la deserturi, brânzeturi şi băuturi calde. Cel mai cunoscut preparat din care nu lipseşte nucşoara este sosul alb sau Bechamel. Se combină foarte bine şi cu cimbrul, motiv pentru care este nelipsită în cârnaţii tradiţionali de Crăciun.

Orientalii nu lasă nicio o cafea fără să-i înnobileze gustul cu nucşoară, iar italienii o strecoară în sucul de roşii. Se foloseşte pudra proaspăt râşnită, în care uleiurile esenţiale sunt pregnante. Dă savoare vinului fiert şi chiar unor sortimente de whiskey. Este un companion perfect şi pentru legume, broccoli, conopida şi cartofii copţi fiind delicioşi într-o astfel de companie. Nucşoara a fost motiv de bătălii între olandezi şi britanici, fiind pricina din care a izbuznic războiul condimentelor.

Eii, dar ca orice condiment răsfăţat, poate fi şi răzbunătoare dacă o folosim în exces. Bogată în miristicină, poate da stări halucinogene dacă ne lăcomim. Nici nu trebuie să înghiţim o cantitate prea mari – un singur sâmbure poate declanşa o stare de psihoză destul de gravă.

Cei mai mari producători la nivel mondial sunt Indonezia, Sri Lanka şi India, care anual livrează pe toate pieţele peste 12.000 de tone de nucşoară.